Rucsacul Gregory Baltoro Pro 85 a fost alegerea mea, pentru o expediție provocatoare și solicitantă la altitudine, în Anzii Cordilieri, pe vârful Aconcagua, 6962 m.
Înainte de expediție, am testat rucsacul în câteva ture de iarnă, printre care și una în Făgăraș – Piscul Negru – Călțun – Strunga Dracului.
Intenția a fost să mă asigur că Gregory Baltoro este un rucsac potrivit pentru expediția planificată, pentru că a fost un solo ascent, iar echipamentul este esențial în astfel de ture.
Traseul
Am ajuns în tabăra de bază Plaza del Mulas (4300m), dupa cca. 28km de la intrarea în parcul Aconcagua și după o zi și jumătate de mers. Am lăsat rucsacul de tură și am început turele de aclimatizare cu rucsacul Gregory Baltoro 85 Pro.
Intrarea în parc s-a făcut după amiaza, după aproximativ 3 ore de mers cu autocarul de la Mendoza. Apoi am urcat până la Confluentia, circa 3 ore, unde am înnoptat. A doua zi am urcat circa 8 ore, până la tabara de bază. Pe bucata asta, bagajele grele au fost cărate de catâri.
Din tabara de baza si mai sus, am transportat tot echipamentul singur. Acesta e motivul pentru care am apelat la un rucsac suficient de mare și confortabil care să mă ajute să fac asta. Am combinat astfel turele de aclimatizare cu transportul de bagaje la urmatoarea bază, Nido de Condores, cca. 5550m, de unde am atacat vârful.
În unele ture de aclimatizare am mers cu rucsacul aproape gol. În cele în care efectiv a trebuit să car cortul, salteaua, izoprenul, rucsacul meu și-a facut treaba.
Pe urcare nu am vrut să mă obosesc pentru că oricum aclimatizarea dura mai multe zile. Așa că am decis să împart bagajul în două încărcături și să-l fac în două zile. La final, pe coborâre, am luat tot bagajul într-o singur transport. Izoprenul și cortul au fost agățate pe exteriorul rucsacului. Rucsacul e foarte ok la aspectul ăsta pentru că sunt destule bretele care se pot folosi pentru fixarea unur elemente. Restul echipamentului pentru altitudine, pufoaice, saltea, etc. au fost plasate în interiorul rucsacului. În total am avut în jur de 20kg, poate mai bine.
Rucsacul Gregory Baltoro – comod chiar și pentru o persoană cu probleme la spate
Am avunt emoții referitor la confortul transportului echipamentului, pentru că am probleme cu spatele. Am luat cu mine suficiente medicamente, dar și o curea de spate.
Am avut multe zile pe munte, dintre care cu rucsacul Gregory Baltoro în spate au fost vreo 8. Nu am resimțit durere pe coloană, în zona cu probleme, ceea ce înseamnă că am făcut o alegere excelentă.
Rucsacul Gregory Baltoro, pro și contra
Pro
- Prindere ușoară
- Reglare bună
- Spațios, am carat pana la 30kg pe coborâre de la 5500m la 4300m. Urcat cu el pana la 6600m in noaptea varfului unde l-am lasat si urcat ultima bucata fara si doar cu echipament mai light.
- Se pot agăța diverse de/pe el
- Rezistent la tăvăleală, ușor de întreținut/ spălat
- Suficiente buzunare, foarte utile cele care vin pe centura de la brâu, unde poți ține șervețele, telefon, crema de soare sau alte chestii de care ai nevoie la un mers mai lung
- Am mers cu greutate mare si medie pe distante medii (6-8km), în condiții de altitudine, cu timp mai mare de expunere la efort. S-a comportat foarte bine, nu am simtit nici un discomfort
Cons
- Greutatea lui gol mi se pare un pic cam mare. Dar poate sunt necesare toate elementele pentru a obține confortul
- Suportul pentru apă neajustabil, când te apleci cu rucsacul în spate îți poate cădea sticla cu apă din suport.
Jurnal de tură
Tura în sine e de anduranță, nu e tehnică dar necesită o condiție fizică bună și evident echipament de anduranță.
Problemele frecvente sunt vântul și frigul. Combinația acestora cu ceva precipitații poate fi letală. Se moare de asemenea evident din cauza extenuării, lipsei aclimatizării corespunzătoare sau vreme. Pot fi alunecări în zona traverseului de la 6600m. Acolo sunt cele mai frecvente accidente, din păcate și mortale, daca e zăpada înghețată și vreme proastă, vânt, plus extenuare.
Frigul s-a simțit cel mai tare chiar înainte de vărf, dimineața, înainte să se lumineze, pe la 6500m altitudine.
După răsărit s-au încălzit versanții, iar pe vârf am ajuns cu echipament light. Rucsacul și pufoiaca groasă le-am lăsat mai jos și le-am recuperat la coborâre.
Ce echipament am mai folosit
Pufoiaca Milo Kugti, saltea Ether Light Extreme Sea to Summit, izopren Thermarest Z-Lite SOL, cort Hilleberg Soulo, bocanci dubli de iarnă La Sportiva G2 SM, frontala Black Diamond Storm, papuci cu puf Warmpeace Down Booties, șosete Mund Everest, pufoaica de vârf, bocanci de trekking Scarpa, bețe de trekking Leki, 3 perechi de mănuși, unele foarte light, apoi unele de schi, supramănuși cu puf ceva mai subțire Red Fox, piolet, coltari, polare, pantaloni trekking de iarnă si 3 sezoane, pălarie de soare, ochelari ski Julbo, geaca Gore-Tex de vânt Simond, arzător Pinguin Atom Titan.
