Interviu realizat și editat de Livia Gyongyoși și Magda Achim, membre SOR București
În aer liber. Ce pui în rucsac când pleci la muncă, dacă ești biolog de teren
Te trezești dimineața, bei cafeaua, urci în mașină și conduci spre o nouă zi de muncă.
Care-i primul lucru pe care-l faci când ajungi? Treci cardul de acces prin fața unui aparat, deschizi laptopul, apeși pe butonul esspresorului din bucătăria firmei, pentru încă o cafea?
Când ajunge „la birou”, Paul Țibu are un câmp, un deal, un lac sau o pădure mare în față. Nu e nevoie să scoată binoclul, pentru îl are mereu la gât. Dacă observațiile pe care le are de făcut sunt pentru păsări de apă, atunci începe să instaleze luneta. Sigur deschide pe telefon aplicația de monitorizare. Cafeaua e deja băută sau în termos. 🙂
Paul este biolog de teren și inelator, munca lui se desfășoară mai ales în aer liber, așa că „la birou” merge cu un echipament pe care majoritatea oamenilor îl asociază cu excursiile și timpul liber. Este membru al Societății Ornitologice Române, din 2008, și unul dintre fondatorii Sucursalei București (SORB). Îl lăsăm pe el să povestească ce înseamnă să ai o profesie care presupune ca aproximativ jumătate din an să-ți petreci ziua de lucru în natură.
-
Cum ai început să lucrezi ca biolog de teren și ce te-a convins să continui?
Dacă excludem voluntariatul, atunci ar fi din 2010, ca proaspăt absolvent al Facultății de Biologie și angajat la fel de proaspăt la o firmă de consultanță de mediu. N-aș avea răbdare să lucrez într-un laborator sau birou, mi-am dat seama după câteva încercări eșuate.
-
Ce fel de specii monitorizezi?
Calificarea inițială a fost în domeniul herpetologiei (studiul amfibienilor și al reptilelor). Acum aș prefera să mă axez doar pe păsări, ambele domenii în același timp nu oferă un randament de care să fiu satisfăcut – practic, dacă mă uit și pe jos și pe sus în același timp, sigur îmi scapă ceva.
-
Câte zile petreci în natură, în medie, pe an? Care e „recordul“ de zile petrecute pe teren, pe an, până acum?
Depinde mult și de proiectele în care sunt implicat, dar undeva între 120 și 150 de zile. Recordul a fost anul trecut – 183 de zile, dar m-am și ambiționat să fac teren 50% zile/an plus 1.
4. În ce proiecte ai fost implicat până acum și care a fost scopul lor?
Nu pot da exemple concrete, dar în general s-au axat pe planuri de management, studii de fezabilitate, risc de coliziune etc.
-
Cum variază conținutul rucsacului tău în funcție de habitatul pe care urmează să-l vizitezi?
Depinde de protocolul pe care îl am de urmat. În general, pentru păsările diurne deplasările se fac de la prima oră a dimineții și de obicei nu depășesc ora amiezii. Deci vorbim de deplasări de 6-8 ore. Conținutul variază în funcție de dificultatea terenului. Dar, dat fiind că e o muncă contracronometru, regula de bază e: rucsacul să fie cât mai ușor posibil.
Lucruri indispensabile: apă, baterie externă, pelerină de ploaie, ceva de acoperit capul (șapcă, pălărie etc.), șosete de schimb și trusă sanitară.
Multe variază și în funcție de habitat: în zone acvatice un Autan, în zone montane un spray pentru urși.
-
Care sunt articolele fără care nu poți pleca pe teren?
Binoclu, lunetă, gps, telefon mobil funcțional pentru introducerea datelor sau metoda old school – mapa și creionul.
-
Ce faci dacă vremea e nefavorabilă observațiilor mai multe zile sau săptămâni la rând?
Stau acasă sau în camera de la cazare. Nu glumesc! Prognoza meteo e foarte importantă și e recomandat să o verifici cu mare atenție, înainte de o astfel de deplasare.
-
Povestește o întâmplare care te-a făcut să-ți dai seama cât de mult contează să ai echipament bun.
23 mai 2020 în Parcul Natural Ceahlău, la 1800-1900 metri altitudine. Am plecat cu noaptea în cap, ca să fiu la prima oră a dimineții în zona de studiu, pentru monitorizarea speciilor ce preferă habitat stâncos, de obicei la altitudini mari, cum ar fi mierla de piatră (Monticola saxatilis), brumărița de stâncă (Prunella collaris) sau fluturașul de stâncă (Tichodroma muraria).
La întoarcerea de pe traseu m-a prins o mare furtună de zăpadă, nu vedeam la doi pași.
Bocancii geaca și pantalonii impermeabili, bluza thermo, cagula, fesul și gps-ul m-au adus înapoi de unde am plecat.
-
Câte specii de păsări ai văzut în România până acum? Care a fost întâlnirea care te-a bucurat cel mai tare? Cum s-a întâmplat?
Dacă excludem păsările introduse sau domesticite, chiar și parțial (fazan, porumbel domestic), și cele cu scop decorativ – speciile exotice din parcuri, am observat 336 specii. Am pus pe listă doar specii observate vizual.
N-aș avea un moment în care m-am entuziasmat în mod special pentru o specie nouă pentru mine, dar, odată cu creșterea numărului, e clar că satisfacția e din ce în ce mai mare. Probabil cireașa de pe tort va fi minunița (Aegolius funereus).
-
Ce presupune monitorizarea păsărilor nocturne?
Monitorizarea păsărilor nocturne presupune înregistrarea observațiilor pe timp de noapte a păsărilor care sunt active în acest interval. Totul se bazează pe auz, speciile fiind identificate după sunet. În această categorie nu intră doar strigiformele (bufnițele), ci și privighetoarea, prepelița, pasărea ogorului, cristelul de câmp etc.
Dacă monitorizarea privește strict bufnițele, atunci depinde de perioadă. Acestea sunt active vocal în octombrie-noiembrie și martie. Bineînțeles, protocoalele sunt realizate pentru una, maximum două specii-țintă și intervalul menționat anterior variază. Astfel poate fi făcută monitorizarea populației de huhurez (mare și mic), ciuvică, buhă etc.
Zona monitorizată presupune stabilirea unui pătrat de 10×10 kilometri, unde sunt amplasate 25 de puncte de observații, prestabilite în funcție de habitat. Dintre acestea, trebuie alese 10, care au la rândul lor un nivel de prioritate (primar, secundar, terțiar ș.a.m.d.). Accesibilitatea punctelor trebuie verificată în timpul zilei.
Protocolul se efectuează cu mașina (obligatoriu 4×4). Cu mici excepții, nu se recomandă parcurgerea la pas în timpul nopții. Ce poate să meargă bine? Să ai păsări în fiecare punct. Ce poate să meargă rău? Să rămâi împotmolit sau să te lase mașina, mai ales noaptea; sau să te prindă o furtună stârnită din senin.
-
Dacă ai putea inventa sau perfecționa un obiect care să-ți facă viața mai ușoară pe teren, care ar fi acela și ce caracteristici ai vrea să aibă?
Mi-aș dori teleportarea, clonarea și invizibilitatea.
Link-uri utile
Citește aici alte două articole interesante: Birdwatching sau observarea păsărilor și 1, 2, 3 și! Planifică prima ta tură de birdwatching.
Inspirație
Dacă ești complet plictisit de munca ta de birou, ieși în natură. Începe să observi amănunte fascinante.
Vezi câte păsări populează spațiul din jurul tău. Alătură-te unui grup de birwatch-eri și nu te vei mai plictisi niciodată!